1841 — 1907
Iosif Vulcan
Scriitor · publicist · fondator al revistei „Familia”
Om de cultură crișan, Iosif Vulcan a fost vocea unei generații care credea că literatura poate ține laolaltă un popor împărțit între granițe. Prin Familia, a deschis paginile sale tinerilor scriitori — și a descoperit, în 1866, un anume Mihai Eminescu.
Experiență interactivă · AI
Conversați cu „Iosif Vulcan”
Am creat o aplicație pe Character.ai prin care puteți purta un dialog cu o versiune AI a lui Iosif Vulcan — întrebați-l despre revistă, despre Eminescu, despre Oradea sfârșitului de secol XIX.
Atenție: dialogul este generat de inteligență artificială — o interpretare contemporană, nu citate autentice ale lui Iosif Vulcan. Experiență experimentală, găzduită extern pe Character.ai.
Chipul lui Vulcan
Patru ipostaze, o singură privire
Reperele vieții
De la Holod la Academia Română
Douăzeci și șase de momente care marchează drumul unui copil născut într-o casă preoțească din Bihor până la președinția secției literare a Academiei Române.
1841
Nașterea la Holod
La 31 martie se naște, în comuna Holod, jud. Bihor, în familia preotului greco-catolic Nicolae Vulcan și a Victoriei (n. Irinyi, 1813 – 16 septembrie 1873, Letea Mare), fiica lui Ioan Irinyi, vreme de aproape patruzeci de ani director al școlii din Letea Mare. Dintre cei șase copii ai familiei, Iosif e singurul care supraviețuiește copilăriei. Prin mamă, era nepotul lui János Irinyi — inventatorul chibritului cu fosfor — și al lui József Irinyi, revoluționar pașoptist (frații Victoriei). Unchiul tatălui, Samuil Vulcan, episcop greco-catolic de Oradea, întemeiase în 1828 liceul de băieți din Beiuș.
1844
Mutarea la Letea Mare
Familia se mută la Letea Mare (azi Létavértes, Ungaria), unde Nicolae Vulcan va păstori vreme de aproape treizeci și cinci de ani. Aici Iosif își petrece copilăria.
1847–1851
Școala primară la Letea Mare
Urmează primele clase în satul copilăriei sale, Letea Mare.
1851–1859
Liceul premonstratens din Oradea
Face studiile secundare la liceul romano-catolic al călugărilor premonstratensi din Oradea, într-o vreme în care educația în limba română era o raritate. Tot în 1851 se înființează aici, la intervenția episcopului Vasile Erdélyi, o catedră de limba română, primul profesor fiind Alexandru Roman.
1856
Prima încercare publicistică
Ca elev, redactează revista manuscrisă „Deșteaptă-te române”, alături de Gheorghe Ardeleanu.
1859
Debut publicistic și Societatea de lectură
Trimite revistei sibiene „Telegraful român” textul „Despre necesitatea unei foi beletristice române”. Tot acum devine membru, apoi intră în comitetul de conducere al Societății de lectură din Oradea.
1861
„Concordia” și ASTRA
Începe să publice (versuri, proză, traduceri, articole) în revista „Concordia” a lui Sigismund Pop și Alexandru Roman din Pesta — colaborare care va dura până în 1864. Participă la Sibiu la adunarea de constituire a „Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român” (ASTRA), al cărei membru va deveni în 1868.
1863
„Aurora română” și „Umoristul”
Primul număr al revistei „Aurora română” (Pesta, 1/13 ianuarie) se deschide cu poezia sa „Cătră române”. În octombrie apare la Pesta revista satirică „Umoristul”, al cărei „conlucrător primar” este (din 1865 proprietar; din 1867 o va redenumi „Gura satului”).
1865
Fondează revista „Familia”
La 5/17 iunie apare la Pesta primul număr al revistei „Familia”, foaie enciclopedică și beletristică, având ca proprietar, editor și redactor responsabil pe Iosif Vulcan, la doar 24 de ani. Revista era destinată familiei și, în primul rând, femeilor — care nu aveau atunci posibilitatea de a se instrui în școli românești.
1866
Debutul lui Mihai Eminescu
La 25 februarie / 9 martie publică în „Familia” poezia „De-aș avea” a unui tânăr de 16 ani, pe care îl rebotează din Mihail Eminovici în Mihai Eminescu. În același an îi mai publică cinci poezii și o traducere de nuvelă.
1867
Alte poezii eminesciene
„Familia” publică alte două poezii ale lui Eminescu — „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie” și „La Heliade”. Tot acum, la Oradea, apare antologia „Fenice” a Societății de lectură.
1871
Societatea „Kisfaludy” și căsătoria
La 25 ianuarie devine primul român membru al Societății literare budapestane „Kisfaludy”; discursul de recepție (31 mai) e despre poezia populară română. La 20 noiembrie se căsătorește cu Aurelia Popovici, fiica avocatului Alexe Popovici din Comlăuș (Arad).
1873
Moartea mamei
La 16 septembrie se stinge Victoria Vulcan; în semn de doliu, „Familia” își sistează apariția timp de două luni.
1874
Diploma de avocat
Obține la Budapesta diploma și cenzura de avocat — profesie pe care însă nu o va practica niciodată (studiile de drept le încheiase în 1863).
1879
Membru corespondent al Academiei Române
La propunerea lui Alexandru Roman, este ales membru corespondent al secției literare a Academiei Române. În aceeași perioadă își publică în foileton, în „Familia”, romanul „Barbu Strâmbu în Europa”.
1880
Mutarea „Familiei” la Oradea
Ultimul număr pestan apare la 20 aprilie / 2 mai (nr. 31); primul număr orădean — nr. 32 — apare la 27 aprilie / 9 mai. Tot în acest an, George Coșbuc debutează în „Familia” sub pseudonimul „Boșcu”, anagrama numelui său.
1883
Eminescu, găzduit din nou de „Familia”
Între aprilie și noiembrie, „Familia” publică noul ciclu de poezii eminesciene: „S-a dus amorul”, „Când amintirea”, „De-acuma”, „Ce e amorul?”, „Pe lângă plopii fără soț”, „Și dacă”.
1889
Număr dedicat lui Eminescu
Numărul 26 din 25 iunie / 7 iulie al „Familiei” este dedicat memoriei lui Mihai Eminescu, la scurt timp după moartea poetului.
1891
Membru titular al Academiei Române
La 28 martie, secția literară a Academiei Române îl alege membru titular, în locul răposatului Timotei Cipariu. În același an, piesa sa „Ștefan Vodă cel tânăr” este premiată la București și propusă pentru repertoriul Teatrului Național.
1892
Premiera „Ștefan Vodă cel tânăr”
La 25 octombrie are loc la București premiera absolută a celei mai importante piese a lui Iosif Vulcan, „Ștefan Vodă cel tânăr”.
1900
Propune alegerea lui Coșbuc
La 31 martie propune, în ședința Academiei Române, alegerea lui George Coșbuc ca membru corespondent — propunere acceptată.
1901
Întâlnirea cu Ady Endre
La Oradea are loc prima întâlnire dintre Iosif Vulcan și poetul maghiar Ady Endre — început al unei prietenii ce simbolizează dialogul cultural româno-maghiar.
1903
„Premiera prieteniei româno-maghiare”
La 4 martie, la Oradea, se joacă în limba maghiară piesa „Ștefan Vodă cel tânăr”. Ady Endre va socoti evenimentul drept o „premieră a prieteniei româno-maghiare”.
1904
Președinte al secției literare
La 23 martie, la propunerea lui Titu Maiorescu, este ales președinte al secției literare a Academiei Române. Tot în acest an se sărbătorește jubileul de 40 de ani al revistei „Familia”.
1906
Sistarea „Familiei”
La 65 de ani anunță încetarea revistei: „Etatea înaintată și sănătatea slăbită mă silesc să mă retrag de la masa redacțională și să sistez această revistă.” Patruzeci și doi de ani la conducerea „Familiei” — practic toată viața sa de creator.
1907
Moartea la Oradea
La 28 august / 8 septembrie se stinge din viață la Oradea. Lasă o fundație de 25.000 de florini pentru ajutorarea elevilor români săraci de la liceul din Beiuș.
Academician și epistolier
O voce ascultată în Academia Română
Membru corespondent al Academiei Române din 1878, membru titular din 1891 și președinte al secției literare din 1904, Iosif Vulcan a fost una dintre vocile autoritare ale culturii române de la cumpăna secolelor XIX–XX.
A purtat o corespondență bogată cu marile personalități ale vremii — scriitori, academicieni, oameni politici și de cultură români și maghiari. O parte din corespondența sa se află la Biblioteca Academiei Române din București.
1878
membru corespondent
1891
membru titular
1904
președinte secție literară
Scrisoare autografă
Pesta, 26 august 1871 — către Al. Hodoș
Un document care îl surprinde pe Iosif Vulcan în rolul de organizator cultural: pregătirea convocării unei adunări generale la Satu-Mare.
Muzeul Național al Literaturii Române · Culturalia / Europeana · CC BY-SA 4.0 (imagine redimensionată)
Discursul de recepție · Academia Română
„Dimitrie Cichindeal” — discursul de recepție
București · Lito-Tipografia Carol Göbl · 1893
Primit ca membru titular al Academiei Române în 1891, Iosif Vulcan își rostește discursul de recepție despre Dimitrie Cichindeal — „Date noue despre viața și activitatea lui”. Răspunsul este semnat de V. A. Urechia. Textul a fost tipărit la București ca extras din „Analele Academiei Române”, seria II, tom. XIV, Memoriile Secțiunii Literare.
Exemplar reprodus după colecția Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”, Iași.
Doamna casei
Aurelia Popovici-Vulcan1852 — 1928 · doamna din Oradea Belle Époque
Născută la Comloșu Mare, într-o familie de avocat și proprietar funciar, Aurelia a intrat în familia Vulcan ca partener intelectual deplin — administra finanțele, întreținea corespondența redacției „Familiei” și semna ea însăși traduceri din literatura maghiară și franceză. Titu Maiorescu îi recunoștea inteligența; poetul Ady Endre îi scria scrisori de confesiune intelectuală.
După moartea lui Iosif Vulcan (1907), Aurelia a păzit moștenirea editorială a revistei și a donat arhive importante către instituții de cultură. La 11 noiembrie 1919 a fost aleasă, la peste 70 de ani, prima președintă a filialei orădene a Crucii Roșii Române.
Casa Memorială „Iosif Vulcan”, Holod · 2026
Bustul memorial și locul de odihnă
De la Holod la Oradea
La moartea sa · Academia Română, 1907
Cuvântul colegilor academicieni
„Membru activ și foarte devotat al cauzei culturale a Românilor din Ungaria […] a arătat pururea cel mai cald interes pentru toate ideile propagate de Academie.”
Dr. C. I. Istrati
ședința Academiei Române, 1907
„Vulcan a fost un muncitor stăruitor, sistematic; zi cu zi, oră cu oră a ținut aprinsă făclia de lumină — până aproape de sfârșit. Și a luminat mult, picătură cu picătură, pe mesele familiilor românești de acolo, care au pierdut prin plecarea lui atâta afecțiune câtă nimeni altul nu le-a dăruit.”
Ioan Bianu
ședința Academiei Române, 1907
Iorga îl descria pe Vulcan în clipele lui de cea mai mare strălucire, când prezida adunările Asociațiunii pentru fond de teatru:
„Acolo să fi fost, ca să știi cine e Iosif Vulcan…”
Nicolae Iorga
„Oameni cari au fost”, sept. 1907
Surse: Analele Academiei Române, Seria II, Tom. XXX (1907–1908), Partea administrativă și dezbaterile, București, Inst. de Arte Grafice „Carol Göbl”, 1908, p. 28–29 (Istrati), p. 33–34 (Bianu). · Nicolae Iorga, Oameni cari au fost, ediție îngrijită, prefață și note de Ion Roman, București, Editura pentru Literatură, 1967, p. 187–188.
Centenarul revistei · 1965
„Familia” — gazda sufletului românesc de pretutindeni
La un veac de la apariția primului număr, scriitorul Alexandru Hodoș redactează, în 1965, un text aniversar consacrat lui Iosif Vulcan. Manuscrisul autograf, păstrat astăzi în colecții publice și accesibil prin platforma Europeana, descrie „Familia” drept gazda ospitalieră a sufletului românesc de pretutindeni — formula care, peste decenii, rezumă cel mai exact misiunea revistei.
„Revista aceasta, care răsărea în fiecare sâmbătă de sub teascurile unei modeste tipografii de provincie, era «Familia» ospitalieră a sufletului românesc de pretutindeni.”
Alexandru Hodoș · manuscris, 1965
Sursa: Muzeul Național al Literaturii Române, accesibil prin Europeana · licență CC BY-SA.
Revista „Familia”
O publicație, 42 de ani, o cultură întreagă →
Anul fondării
1865
Pesta · ulterior Oradea
Moștenire literară
Bibliografia completă →
60+ titluri: proză, teatru, poezii, monologuri, publicistică.